Nu mai am pentru cine să scriu, nu mai am de ce, nimic nu mai are sens. Blogul nu-l voi şterge, ţi-l voi lăsa ca amintire, să-ţi aminteşti că, cândva, un suflet naiv a scris pentru TINE!
"Când iţi va fi dor de mine, aminteşte-ţi un singur lucru…m-ai lăsat să plec"
miercuri, 11 noiembrie 2009
marți, 3 noiembrie 2009
vineri, 30 octombrie 2009
29 octombrie 2009
Ziua când mi-ai mărturisit că nu mai simţi nimic pentru mine.
Ziua când m-ai dezamăgit.
Ziua când am realizat că tot ceea ce am făcut a fost in zadar.
Ziua când...eu nu mai sunt eu...
Ziua când m-ai dezamăgit.
Ziua când am realizat că tot ceea ce am făcut a fost in zadar.
Ziua când...eu nu mai sunt eu...
luni, 26 octombrie 2009
Six months of us!
UPDATE: 29 OCTOMBRIE 2009 21:30
Din pacate au fost...damn, au fost...
Acum 6 luni mi-ai schimbat destinul, iţi multumesc pentru clipele minunate trăite alături de tine! Te iubesc!
Din pacate au fost...damn, au fost...
Acum 6 luni mi-ai schimbat destinul, iţi multumesc pentru clipele minunate trăite alături de tine! Te iubesc!
marți, 25 august 2009
miercuri, 12 august 2009
Is this the end of story?!

Aşa cum tu mi-ai redat acest ascunziş, scrisul, odată cu tine s-a dus şi el. Acesta probabil va fi un ultim post, abia reuşes să-l duc pe acesta la bun sfârşit. Sper să ne amintim cu drag de aceste posturi, dacă le vom mai citi…
Peştisorul auriu stă pe sol, la 1 metru distanţă de apă, şi, se zbate, se zbate, până ce va ajunge in apă…
Peştisorul auriu stă pe sol, la 1 metru distanţă de apă, şi, se zbate, se zbate, până ce va ajunge in apă…
sâmbătă, 8 august 2009
Sometimes life is not fair...
Aseară, cu ochii inlăcrimaţi incercând să adorm mă gândeam la tine şi, eram aşa suparat pe viaţa asta incorectă incât imi venea să fug, să ţip din toţi plămânii, să...scap. Şi tot nu-mi vine să cred ca s-a dus totul, s-au dus zecile de mesaje pe telefon, orele vorbite-n şir, clipele frumoase...TOT. Nu inţeleg cum se pot schimba situaţiile aşa brusc, mai trist este că, niciunul din noi n-a greşit cu nimic, dar totuşi inevitabilul s-a produs. Acum stau şi ma uit la pozele cu tine, la pozele cu noi 2 şi, un dor nebun mă apasă, dar din păcate nu pot face nimic. Nu ştiu dacă ţi-am mai spus, dar, ai ajuns să mă cunoşti cel mai bine, eşti singura căreia i-am spus atâtea lucruri, careia i-am povestit tot ce aveam pe suflet şi culmea, nu m-ai judecat ci m-ai susţinut, exact cum face o iubită adevărată. Nu regret nimic, nici măcar că ţi-am spus atâtea despre mine, pentru că ai fost şi eşti cea mai de incredere persoană intalnită până acum! Nici putere să mă prefac că nu sunt trist nu mai am...Nu ştiu ce e mai greu, să-ţi găşeşti perechea sau să o intreţii?
Cred că cel mai greu este atunci când altcineva drag intervine...
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)

